Ok, nu se întâmplă de foarte multe ori ca Gogu Kaizer să fie atât de entuziasmat de un joc - în cazul de faţă, Braid. L-a terminat miercuri şi, de atunci, e în frenzy. Şi asta pentru că jocul e mai mult decât genial. În primul rând, na nişte trailer:

În al doilea rând, trailerul arată doar o mică parte din ceea ce e Braid. Cineva a zis la un moment dat că povestea într-un joc e irelevantă, că nu contează. Braid e exemplul perfect care contrazice chestia asta. Se foloseşte excelent de poveste pentru a transmite un mesaj, pentru a crea o experienţă de joc care te lasă, în final, cu sentimentul că vrei să dai timpul înapoi până când ai început să îl joci, să poţi retrăi toate acele senzaţii care te-au însoţit până la finalul jocului. Iar finalul jocului e unul din cele mai ingenioase finaluri pe care le-a văzut ochiul lui Gogu Kaizer. Ever.

Una din fazele cul la Braid e că a fost făcut doar de doi oameni - Jonathan Blow (designer şi programator) şi David Hellman (artist grafic). Nenea Blow poveşte într-un interviu despre cum a decurs toată treaba, iar nea Hellman, într-un alt interviu, despre cum a ajuns jocul să aibă acel stil grafic. Chestii care sunt destul de interesante, zic. A, şi recent, a devenit disponibil şi soundtrack-ul jocului, care soundtrack se potriveşte perfect cu jocul.

Ok, şi pentru că deja a lungit-o prea mult (şi mai e şi al doilea post despre el), Gogu Kaizer se calmează şi dă cu publish peste blog.