Sunday, February 24, 2008

Dificultăţi matinale

De dimineaţă, ca şi în multe alte zile, Gogu Kaizer s-a trezit uşor buimac. Întins cu coastele-n sus [chestie pentru care numai gravitaţia e de vină, Gogu Kaizer având fo 30 kg sau ceva de genul], a încercat să materializeze o aprigă dorinţă de-a sa. Şi anume, aceea de a se ridica din pat pentru a se deplasa la unde avea nevoie, că era cam presantă treaba.

Nu mică-i fu mirarea [că altceva n-avea cum să fie, huo!] când, în momentul în care s-a sprijinit în mâna stângă [în cot, mai exact], Gogu Kaizer s-a prăbuşit instant la loc, în pat, răpus de gândul că mâna-i era complet amorţită. Luptându-se între "cum naiba am reuşit să mă ridic prima dată?" şi "cât damage mi-am luat de s-a defectat chitra asta de mână?", Gogu Kaizer s-a ridicat instinctual pe partea cealaltă, sprijinindu-se în mâna dreaptă.

Contemplând suspicios la integritatea mâinii stângi, Gogu Kaizer a constatat cu o stupoare de vreo 10 kile că nu putea să o mişte deloc. În niciun fel. Niciun deget, nimic. Cu privirea mai tâmpă decât neuronul Andei Adam, Gogu Kaizer se vede străfulgerat de gândul că fenomenul ar putea fi permanent. Motiv pentru care găseşte că e o idee genială să îşi ia mâna dreaptă şi să o tragă pe stânga după ea. Pentru că numai în astfel de momente Gogu Kaizer se trage singur de o mână folosind cealaltă mână. Ca rezultat, Gogu Kaizer mai loveşte încă o dată patul, pentru că în acel plan perfect al lui de a se trage de stânga cu dreapta a omis faptul că dreapta îi oferea un super sprijin pentru poziţia în care se afla.

Cu sufletu-i sfâşiat de recenta întâmplare în urma căreia mâna stângă i s-a stricat, Gogu Kaizer se gândeşte la viitorul înnorat şi trist ce i se întindea din acel moment pentru tot restul vieţii. Dorind să alunge gândurile negre, porni în căutarea telecomenzii, sperând să dea pe la TV de momente matinale vesele. Zări telecomanda pe undeva, pe jos şi întinse mâna după ea. În momentul în care aprinse TVul, inima mezelului explodă de bucurie. Cu lacrimi în ochi, privea râzând cum apăsa pe butoane folosind mâna stângă!

Răsuflând uşurat, Gogu Kaizer a purces jubilând către bucă tărie, să-şi bea cafeluţa. Avea să fie cea mai însorită dimineaţă din ziua respectivă...

8 comments:

  1. mie mi s-a intamplat sa dorm 10 ore pe mana stanga si nu stiam de ce dracu nu puteam s-o ridic, m-am panicat crezand ca numai am mana, mi-am scos-o de sub perna si o fluturam ca-n harry potter cand numa avea oase :|

    ReplyDelete
  2. Gogule...
    o insemnare (un post) SUPERIOR!
    tzuguran(cu t mic intentionat) se rasuceste intr-o bezna minuscula...debara, alea.
    Traiasca P.R.A.T.!!!
    PRAT, zic...
    PS: tzugurlane...degeaba te scremi...sunt in provincie...deci, slaba nadejde sa ma inveti una alta cu ajutorul ciomagului.

    ReplyDelete
  3. greu gogule greu. ca'n kafka :))

    ReplyDelete
  4. nu stiu dak am voie sa postez si linkuri da' incerc... pentru a evita asemenea situatii, gogu kaizer trebuie sa deprinda tainele somnului tantric: http://www.bule.org/cuddling-in-bed.html

    ReplyDelete
  5. Si totusi o intrebare existentiala ramane: CINE I-A FACUTA SA CEVA GOGULUI!
    :d

    ReplyDelete
  6. spune lu gogu sa bea zuzu si sa manance spanac...
    pana nu-i amortesc si alte alea :)))

    ReplyDelete

Bagă mare:

Note: Only a member of this blog may post a comment.